Author Archives

by

Ultimul Solstițiu

E anul…

Ultimelor primăveri

Ziua de mâine…

Nu va mai figura în calendar ca fiind ieri

Și poate fi ger,

Sau calvar,

Erupții solare,

Atacuri nucleare

Nimeni n-are

Informațiile sudate-n minte

Știm doar câteva cuvinte

De la câteva persoane

Care prin câteva preziceri au schimbat total premisele

Precis Tele-

Vizorul o să spele creiere din nou dar stai!

Acum avem și internetul.

Nu dispera că n-ai destul curând nu mai contează bugetul

E un război interior.

Se pare că din naștere ne paște necunoașterea

Oricine ai fi la anu’

Trebuie să faci cumva să lași Terra

Să-și dea seama

Că teama

Nu-i soluția într-o lume atât de plină de nevoi

Deși avem lumină aer și apă

Mulți deja se îngroapă singuri

Cu frica-n cap că sigur

Dacă distrug ultima șansă să prindă sfârșitul

N-au de unde să mai afle că de fapt e începutul.

Mă uit la oameni

Nu recunosc umanitatea

Banii, faima și vanitatea

Fac din semeni fanii entității

Care-n ziua pietății

O să râdă în fața dreptății

Că suntem proști cu toții

Dacă pro și contra înseamnă rău și bine

Și nimic nu mai rămâne constructiv

Că noi distrugem tot că suntem instinctivi și primitivi

Că vrem să fim primii…

…E trist…

 

by

Flori

Îți plac toate

Le-am cules din arte

Le-ai ales in vis

Ți le-am promis

De-ar bate numai vântul

Mai tare,

Să sufle cuvântul

Care-ți învârte pământul

Și crede-mă, dânsul

E amețit.

Îl vom lăsa în tihnă

Dar ce-i odihna

Fără un dans?

Și pun petalele de trandafiri

Să fie pentru pașii-ți mir

În jungla unui parfum de flori

Mă deschid cald când desprind calm culori

Din cerul unit cu apele

Și vărs splendoarea-i în clapele

Ce aruncă finețea

Și alungă tristețea

Și ajunge doar un tic

Și tac și ridic

Ceruri de stihuri

În cinstea-ți. Iar plicul

Ți-l trimit electronic

Ești departe, eu sunt aproape cronic

Bolnav scriu supersonic

Ce tu citești după doișpe

Ca doi pe unu

Minus unu.

Unu.

by

It’s time

Everyday I find something new

Something that defines the fine lines of feelings I have for you

I dive and fly in the all mighty blue

The ocean and the skies

It’s why I have eyes for you

Love is a lie for whom

Dies and never tries to do

Exactly what they feel

Exactly what is real?

She will whisper it to me

The beautiful state of feeling what you see

What you experience

Deliverance

A package deal

We seal the feel of emotion

With red when in motion

Love is a potion

It’s just a word

That resembles only a portion

Of the whole

And may we stand together

In pictures on all the walls

Haunting the halls

When the confused step in the room

Our feelings for each other are soon

To bloom

Under spring’s green eyes

Over hills in sun disguised

The fun that grows

From putting on

Every evening different plays so that she knows

That I will never die

If I would, than it has all been a lie

I live through her smile

Every time the world is in denial

It’s like she smiles back to the past

That soon becomes the future to the last

One that stands

In her hands

And walks the sands of the hourglass

Never rushing towards the fast

Never slowing down the mass

Of distinct feeling

In every evening

It’s just the two of us believing

In each other.

by

La ce bun… nu știu.

Trăiesc

Analfabetismul generațiilor

Mi-am dat toată silința să le explic agricultura vieții taților

Dar ei cerșeau la semafor în vremea clasei a doua

Îi vedeam cum fugeau să mă oprească

Dar eu mergeam la pas cu roua

Ca să-mi termin studiile și ca ei mai apoi să râvnească

La locul altuia doar să-și sporească trufia

Eu stând la locul meu m-au abordat ca mafia

Mulți pretendenți la o poziție

Îi număr de pe lista opoziției

Mai trist e că umil

Mi-am dus la bun sfârșit promisiunile făcute când eram copil

Ca ipocriții să mă judece

Nu știu de ce

Găseau ei un motiv

Și automat un apelativ

Îi simt și acum, le simt frica

Cum tremură mâinile, că mâine pentru ei e tot în sticlă

Sunt venetic de copilărie

Cât timp sudez complexe în poezie

Și dezvolt complexe de aptitudini

Să pot trage o multitudine

De concluzii, cu certitudinea

Că îmi asum responsabilitatea pentru orice consecință

Da. O scriu de parcă sunt pe cale să rănesc vreo ființă

Am în jurul meu cea mai puternică armă – Știința

Dar nu voi grăbi incompetenții să îmi dea sentința

Cât timp îmi voi pune credința

În univers

Și în fiecare vers.

Și vreau să n-aibă sens

Pentru cine sau ce citește

Dacă doar clipește

Eu la câțiva ani am murit, fugind orbește

De cartea care și-acum parcă mă privește

Și-mi șoptește să o deschid fără s-o răsfoiesc

Și să o citesc

Fără să greșesc mesajul și intonația

E doar o carte de simboluri

La ce bun dacă lumea în care m-ați adus

Are colțuri și cutia e cartonul cu care se învelește orice intrus?

Venetic de lume

Frenetic pe glume

Dar oameni fără nume

Prolifici la sume

Îmi fură gurile de aer și de apă

Undeva poate mai există ceva care mă scapă

Până atunci mai scriu în grabă

Mai colecționez o gamă întreagă

De sunete surde pentru sufletele mute

Și nu că cineva tot trebuie să le asculte

Pentru că sunt prea multe

Prea oculte

Pentru vietățile mărunte

Prinse între mare și munte

E doar un claxon în trafic la ora trei

Și mă trezesc să trăiesc rutina printre ei.

 

by

This is why

I drink

Only when they suppress the way I think

I drink

The rhythm of your heartbeat ‘till I sink

In love

I drink the flight of that dove

That drinks its pureness from youth

I drink

Your smile, because it’s the only truth

I drink

Only to play that song you sing

I drink

The way you sleep

The way you keep

A picture of me as a child

In your wallet

I drink mild

When you drink the sigh

Of me drinking away the pain of your sight

When I’m gone

I drink just a glass,

Just one

Just a glance

And I knew you are the one

I drink tones

I drink the fun

When you drink the sun

And shine

I drink the way you’re mine

I drink the night

After which you fight

Too keep your eyes shut

I drink because you’re not

The one that keeps them closed

I drink the most

When I love

Pour me another cup of you

I drink

Because it’s just you and me

I drink not the vice

Nor the lies

I drink the only thing

That makes me a human being

Love.

 

by

Footsteps of ink on the notebook’s snow

My shadow draws a shape on your lips

It’s the shape of my heart smiling

My light sings a song on your hips

It is the violinist of fall dying

I can only imagine what love is

And after that you come true

I can map out the logic

Its mechanism is in fact the sound of you

Calling my name

Like it’s the cry of roses for dew

I can be your game

For I am hunted only when dusk is new

In dawn you ask me why

I answer with a sigh

For the future dusk is far

I wish it falling stars

To be right here, right now

To show me when and how

I could become that me

That falls all over the.

by

You. Your signature.

Underneath your signature

There’s a name of flames

They burn in the underground of the words

And surface into my heart

You are my mind that creates

The never-dying roses

You empower me

To live the love I have for you

Your signature

Your presence

Your essence

The entities for which I stay

In the beauty of being flabbergasted

Blindly offering you all the presents in the world

Not to match the desire with which I give myself to you

You are the future of my past

You ware me down

When you turn me up

I can almost smell your smile

The perfume of summer nights

Your eyes,

The dark city lights in the madness of the jungle

So kiss me

For I tremble with emotion

I love you

And you only saw me for a moment

Outside in the rain

I feel like we have known each other our entire lives

Because I feel you feel the same way too

I can feel it in your heart beat

You are beautiful

So beautiful that…

I can hardly write the word

For I feel it is not enough

I love you.

I am your coward

For not being brave enough

To say this to you now

So kiss me

For the night will never end.